Pescuitul șarpelui

Pescuitul șarpelui

Pescuitul cu șarpe este o practică străveche de pescuit care datează din timpuri preistorice. Este practicat în multe părți ale lumii, dar este cel mai frecvent în Asia de Sud și Pacificul de Sud. Această formă de pescuit se desfășoară cu un harpon sau o gafă și este folosită pentru a prinde pești mari, cum ar fi rechini, raze și șerpi de mare.

Pescuitul cu șarpe este un sport extrem de periculos datorită faptului că pescarii sunt expuși posibilității de a fi atacați de șerpii de mare. Șerpii de mare sunt creaturi veninoase și agresive care pot provoca daune grave dacă sunt atacați sau răniți. Prin urmare, pescarii ar trebui să ia măsuri de precauție suplimentare atunci când practică acest sport pentru a evita orice rănire sau otrăvire.

Pe lângă riscul inerent în practicarea acestui sport, există și alți factori importanți de luat în considerare înainte de a începe o excursie de pescuit cu șarpe. Echipamentul necesar include harpoane de mare capacitate, plase de mare rezistență și unelte potrivite pentru navigarea în apă adâncă și agitată, unde trăiesc șerpii de mare. De asemenea, este important să aveți suficient combustibil pentru călătorie, deoarece navigarea pe timp de noapte este interzisă din cauza riscului potențial periculos implicat.

În cele din urmă, Pescuitul cu șerpi necesită multă pregătire anterioară, deoarece pescarii trebuie să fie pregătiți să-și manevreze ambarcațiunile corect atunci când sunt aproape de zonele în care trăiesc șerpii de mare, precum și să învețe despre obiceiurile și comportamentele lor naturaliste sub apă.

Rezumat

Pescuitul șarpelui este o practică străveche care datează din mitologia și cultura nordică. Această practică datează din vremurile vechilor vikingi, care foloseau aceste tehnici pentru a prinde pești mari și exotici. Pescuitul la șarpe constă în unirea mai multor linii cu un cârlig pentru a forma un cerc în jurul țintei, de parcă ar fi un cerc magic. Scopul este ca peștele să intre în cerc, unde va fi prins de cârlig. Această tehnică a fost dezvoltată de vikingi pentru a obține pești mari precum păstrăvul, somonul și codul.

Vikingii credeau că această practică are puteri magice, deoarece le permitea să prindă pești mai mari și mai exotici. Erau convinși că succesul lor depindea de un ritual executat corect înainte de a începe pescuitul. De exemplu, era important să oferiți sacrificii zeilor nordici înainte de a începe activitatea pentru a obține binecuvântarea lor. În plus, ei trebuiau să folosească unelte special concepute în acest scop, precum trestii făcute cu crengi flexibile sau oase sculptate circular pentru a reprezenta diavolul mării („Kraken”).

Deși această tehnică nu este practicată pe scară largă astăzi din cauza reglementărilor guvernamentale privind conservarea resurselor piscicole, este încă o parte importantă a culturii și mitologiei noastre nordice. Poveștile despre această practică continuă și astăzi datorită poveștilor spuse de generațiile trecute despre succesul obținut prin aceste tehnici străvechi.

Personaje principale

Pescuitul la șarpe este o practică străveche în mitologia și cultura nordică, datând din primele zile ale Evului Mediu. Această activitate s-a desfășurat pentru a obține alimente, precum somonul, dar și pentru a obține un material foarte prețios: solzii șerpilor de mare. Acești cântare au fost folosite ca monedă și ca obiecte ornamentale.

În mitologia nordică, zeul Thor era cunoscut pentru priceperea sa de a prinde șerpi de mare. Se spune că Thor ar putea controla aceste creaturi cu ciocanul său Mjölnir și le-ar putea atrage spre el pentru a le captura. Această abilitate a fost transmisă oamenilor prin folclor, ceea ce a permis multor bărbați să practice această activitate timp de secole.

Tehnica tradițională folosită pentru a pescui șerpi de mare a fost de a construi un arc dintr-un cablu impermeabil și de a-l lega de un stâlp lung sau de lansetă. Capătul cablului a fost înfășurat în jurul stâlpului pentru a crea o buclă mare în apă în care șerpii de mare puteau fi prinși în timp ce treceau. Arcașii au trebuit apoi să rămână atenți și gata să tragă când au văzut creaturile apropiindu-se de lasso. Odată prinși, arcașii au fost nevoiți să-i scoată rapid din apă înainte de a reuși să se elibereze sau să dispară sub apă.

Deși nu este la fel de obișnuit astăzi precum era în trecut, există încă oameni interesați să practice acest tip de pescuit tradițional folosind unelte similare cu cele folosite de Thor cu mii de ani în urmă. Este considerat un sport extrem de periculos datorită comportamentului imprevizibil și incluziv al acestor creaturi marine; cu toate acestea, rămâne foarte popular printre cei suficient de curajoși să-l încerce.

zei intervenitori

Pescuitul șarpelui este o practică străveche în mitologia și cultura nordică, datând din vremea vikingilor. Acesta este un ritual în care momeala este aruncată în apă pentru a atrage un șarpe de mare. Scopul ritualului este de a captura șarpele și de a-l aduce pe continent pentru a face sacrificii și jertfe zeilor nordici.

Pescuitul șarpelui era considerat un act sacru printre vikingi, deoarece reprezenta triumful asupra haosului primordial. Aceasta însemna că cei care au reușit să o captureze erau considerați eroi pentru isprăvile lor. Zeii nordici asociați cu această practică sunt Loki, Freyr și Thor. Conform mitologiei nordice, acești zei aveau puterea de a controla forțele haosului primordial reprezentate de marii șerpi de mare.

În ceea ce privește procesul de pescuit în sine, au fost necesare mai multe elemente pentru a-l desfășura corect: O barcă cu pânze adecvate pentru a rezista vântului și valurilor; plase special concepute pentru a prinde șerpi mari; amorse vrăjite de magie; și chiar și arme precum arcuri și săgeți sau săbii pentru a se apăra în caz de rezistență din partea animalului capturat.

Odată ce șarpele a fost capturat, a fost dus pe continent, unde s-au făcut sacrificii în cinstea lui ca ofrandă către zeii nordici menționați mai sus. Aceste ofrande au fost în general fermecate cu magie străveche pentru a garanta vreme bună pe tot parcursul călătoriei pe mare către destinația lor finală: Asgard (casa cerească).

Pe scurt, Pescuitul șarpelui a fost un ritual foarte important în rândul vikingilor, deoarece le-a permis să controleze forțele haosului primordial reprezentate de aceste mari creaturi marine prin sacrificii fermecate cu magie străveche îndreptate către zeii nordici asociați cu această activitate: Loki. , Freyr și Thor

Principalele subiecte abordate

Pescuitul șarpelui este o tradiție veche nordică care datează din epoca fierului. Această practică se desfășura în lacurile și râurile din nordul Europei, unde pescarii încercau să prindă un șarpe cu mâinile goale. Acest lucru a fost făcut pentru a obține hrană, medicamente sau chiar pentru a le folosi ca animal de companie.

În mitologia nordică, prinderea unui șarpe era considerată un act curajos și eroic. Se credea că succesul în această sarcină depindea de curajul și priceperea pescarului, precum și de relația sa cu zeii nordici. Legenda spune că zeul Thor a reușit să-l prindă pe Jörmungandr, marele dragon de mare, cu mâinile goale, în timp ce se aflau într-un lac de lângă Muntele Hlidskjalf.

Deși această practică nu mai este la fel de comună astăzi datorită progresului tehnologic modern, există încă mulți oameni care practică pescuitul șarpelui ca parte a culturii lor ancestrale. Acești oameni folosesc tehnici tradiționale pentru a captura șerpi fără a le răni sau ucide; de exemplu, folosind plase sau capcane din materiale naturale, cum ar fi crengi sau rădăcini. În plus, sunt cei care folosesc instrumente modernizate pentru a-i ajuta în căutarea lor; De exemplu, coșuri special concepute pentru a transporta șerpii capturați fără a-i răni sau ucide.

Pescuitul la șarpe rămâne o temă importantă în folclorul nordic și este văzut de mulți ca o activitate plină de satisfacții din punct de vedere intelectual și spiritual, care le permite să ia contact direct cu Vechii Zei și să învețe mai profund despre ei prin acest ritual străvechi.

Lasă un comentariu